Lasă jos măștile și acceptă-ți vulnerabilitatea

Acceptă realitatea din sufletul tău

Am fost educate că nu dă bine să ne arătăm emoțiile, frustrările, nevoile și slăbiciunile. Că e mult mai bine să ne punem o mască de femei integrate în regulile societății, indiferent cât de mare e golul sufletesc pe care îl resimțim.

Am întâlnit femei care sunt atât de convinse că trebuie să-și joace perfect rolul de soție, mamă, angajată, șefă etc încât o fac cu prețul fericirii lor. Când, în anumite conjuncturi, privesc în sufletul lor, le e greu să accepte ceea ce simt. Se tem că acceptându-și emoțiile nu mai sunt capabile să-și joace rolul cu zâmbetul pe buze.

Dar nu avem cum să fim pline de afecțiune și creativitate în relațiile cu ceilalți (fie în familie, fie la serviciu) dacă negăm ceea ce simțim cu adevărat. Împinse de valul vieții vom merge cumva înainte, dar nu cu tot sufletul. Zâmbetul pe care îl afișăm nu va reflecta întotdeauna ceea ce simțim.

E mult mai împlinitor să fim noi însene, decât să fim o mască frumos pictată.

Fii tu însăți!

Nu e nimic rău în a fi sensibilă, în a avea emoții, vise și aspirații. E momentul să lași măștile deoparte și să fii tu însăți. Cei ce te iubesc cu adevărat se vor bucura că ești prezentă alături de ei cu tot sufletul. Îți vor accepta vulnerabilitatea și nevoile sufletești.

Să-ți spun un secret: toți oamenii au vulnerabilitățile lor! Dar unii sunt actori mai buni și nu lasă să se vadă aceasta.

Când nu te mai temi de vulnerabilitatea ta devii mai puternică. E un paradox. E un fenomen similar cu cel pe care îl produce detașarea. Când îți dorești cu încrâncenare ceva obții mai greu decât atunci când ești relaxată și detașată.

Feminitate și sensibilitate

Feminitatea implică sensibilitate. Adică acea capacitate a sufletului de a vibra la frumos, la emoțiile și nevoile celorlalți, la atingerea iubirii.

Mă refer aici la acea sensibilitate pe care o putem numi și „a avea suflet”. Sau altfel spus care ne permite să simțim, să nu fim „de piatră”. Care face să ne tresalte sufletul când privim un peisaj superb.

Acea sensibilitate care ne face să simțim cu fiecare celulă a trupului nostru o mângâiere tandră. Sensibilitatea care ne permite să trăim emoții intense atunci când ascultăm o muzică foarte frumoasă. Sau acea sensibilitate care ne permite să empatizăm cu ființele din jurul nostru. Să le percepem emoțiile, nevoile și aspirațiile.

Ideal este să avem un echilibru între rațiune și sensibilitate. Sensibilitatea ne permite să ne conectăm cu ceea ce este în jurul nostru (natura și oamenii). Rațiunea ne permită să analizăm tot ceea ce sensibilitatea ne face să simțim. Ne ajută să alegem ce lăsăm să ne influențeze și ce nu.

Sensibilitatea nu trebuie să fie oarbă. Ea are nevoie de privirea vigilentă a rațiunii. Uneori, de teama suferinței sau a unor emoții pe care nu știm să le controlăm, tindem să ne inhibăm sensibilitatea. Avem senzația că o înlocuim cu rațiune. Dar de fapt ne negăm o parte importantă a sufletului.

Sensibilitatea își are rolul ei. Rațiunea, de asemenea, își are rolul ei. Nu se pot înlocui una cu cealaltă. Ele sunt complementare și funcționează cel mai bine împreună, ca un cuplu.

Dacă ne inhibăm sensibilitatea, ne pierdem feminitatea. Dacă suntem lipsite de rațiune, vom fi ca o energie necontrolată, haotică.

Dă-ți voie să fii sensibilă! Dă-ți voie să fii femeie!

Acceptă-ți sensibilitatea. Lasă deoparte masca de femeie dură și insensibilă. Întotdeauna în spatele unei astfel de măști se află un suflet care tânjește după iubire, dar nu are curajul să recunoască. Chiar dacă ai trecut prin momente dificile sau în care ai suferit, nu-ți închide sufletul.

Atunci când îți pui platoșe crezi că te protejezi de suferință. Dar vei ține și iubirea la distanță. Dă-ți voie să simți. Și răspunde cu iubire și creativitate.

A fi femeie înseamnă să iubești, să fii sensibilă la frumos, să fii creativă, plină de viață, senzuală, să îi inspiri pe cei din jurul tău, să asculți și să urmezi glasul plin de înțelepciune al inimii tale.

Bucură-te de feminitatea ta și celebreaz-o clipă de clipă!