O perspectivă spirituală asupra situațiilor de criză

criză

Reacția noastră interioară este o alegere

Adeseori crizele sunt privite ca niște situații foarte dificile în care suntem victimele unor factori externi și în care libertatea noastră de a alege este limitată sau inexistentă.

Dar chiar dacă în anumite situații nu putem modifica aspectele exterioare, chiar dacă nu avem control asupra a ceea ce se petrece în afara noastră, ÎNTOTDEAUNA avem posibilitatea de a alege cum să reacționăm. Starea noastră interioară, modul în care reacționăm într-o anumită situație, depinde de alegerile și voința noastră, de perspectiva noastră interioară asupra anumitor aspecte particulare și a vieții în general.

Crizele ne scot din zona noastră de confort și ne provoacă la transformare

Stările de criză sunt modalități necesare de trecere de la o etapă la alta. Ele reprezintă momente de ruptură. Ele ne scot din liniaritate și ne dau posibilitatea să realizăm o transformare.

Dacă facem alegerile interioare corecte, stările de criză ne pot propulsa pe o etapă evolutivă superioară. Dobândim astfel o mai mare libertate interioară. Simțim că am învățat o lecție de viață și ne-am maturizat dintr-un anumit punct de vedere.

Dacă ne lăsăm pradă fricilor, egoismului, vanităților, închistării, indiferenței, complacerii, comodității excesive, îndârjirii, stările de criză vor genera un regres în viața noastră. Acest regres se resimte în primul rând în scăderea calității trăirilor noastre interioare, a echilibrului psiho-emoțional, dar poate fi resimțit și ca o deteriorare a calității vieții sau sănătății noastre.

De ce apar situațiile de criză

Criza este o necesitate evolutivă. De exemplu nașterea și adolescența sunt etape de criză existențială. Ele marchează trecerea de la o condiție existențială la alta. Nașterea marchează trecerea de la viața intrauterină la viața în afara trupului mamei. Adolescența marchează trecerea de la copilărie spre maturitate. Ele sunt crize existențiale necesare.

Nu putem rămâne la nesfârșit în pântece mamei și să trăim doar o viață intrauterină. La un moment dat trebuie să ne naștem. Nu putem rămâne mereu copii. Viață ne ghidează spre etapa adultă. Dar faptul că am ajuns la o vârstă de adult nu înseamnă că ne-am maturizat suficient sau complet. Viața în ansamblul ei este o școală a maturizării spirituale (nu doar biologice).

În călătoria noastră prin viață nu facem întotdeauna alegerile corecte. Nu suntem întotdeauna atenți la lecțiile pe care viața ni le oferă. Le ignorăm și credem că putem înainta în viață fără să învățăm.

Viața este răbdătoare dar nu este naivă. Nu o putem păcăli. Ne dă de mai multe ori șansa de a învăța o lecție. Dar când noi, în repetate rânduri, refuzăm, ca un copil încăpățânat, facem să devină necesară apariția situației de criză care să ne scoată din liniaritatea noastră defectuoasă.

Când nu ne maturizăm de bună voie devin necesare măsuri ajutătoare. Crizele sunt semnale de alarmă că deja am mers prea mult într-o direcție greșită și e imperios necesar să resetăm ceva în noi. Dacă nici când ni se trage un astfel de semnal de alarmă nu ne trezim, atunci ca un rezultat firesc vom suporta consecințele.

Să privim situația de criză ca pe o șansă

Când ne aflăm cufundați în plină criză poate fi chiar foarte deranjant ca cineva să vină să ne spună: „știi, acum se petrece ceva bun pentru tine”. Pare absurd. Dar dintr-un anumit punct de vedere așa este.

Sunt multe ființe umane care după ce au trecut cu bine situații de criză au realizat cum acestea i-au ajutat să înțeleagă mai profund sensul vieții lor. I-au ajutat să fie mai puternici interior, să se maturizeze, să prețuiască mai mult viața și lucrurile mărunte.

Atunci când depășim cu bine o situație de criză avem adeseori sentimentul că am renăscut.

Ce ne ajută să depășim cu bine situațiile de criză

Atitudinea pe care o avem față de o situație dificilă sau față de o situație de criză este esențială. Dacă vom gândi: „de ce mi se petrece mie acesta”, „nu am nicio șansă”, „nu ține de mine”, „altcineva este de vină” ne blocăm singuri.

Situațiile de criză ne provoacă întotdeauna să ne lărgim punctul de vedere și să ieșim din zona de confort. De aceea, atitudinea care ne ajută în astfel de situații este una de deschidere, de disponibilitate de a înțelege (în primul rând cu inima) și de a ne transforma lăuntric.

Ne poate ajuta foarte mult se ne punem întrebări de genul:
  • Ce vrea să mă învețe această situație?
  • Care este lecția mea de viață?
  • Ce transformare interioară este necesar să fac pentru a depăși cu bine această situație?
  • Ce resurse interioare mă pot ajuta pentru a depăși cu bine această situație?
E o vorbă care spune „Dumnezeu nu ne dă mai mult decât putem duce”. Și așa este. Nu primim provocări pentru care nu avem resursele interioare necesare. Eșecurile apar când nu ne folosim resursele interioare sau când vrem cu încăpățânare să trăim succesul după tiparul nostru. Dar în unele situații Viața are altă viziune asupra succesului decât noi. Și ar fi bine să ținem cont de punctul ei de vedere pentru că este mai larg și mai înțelept.

Annemarie Postma scrie în cartea ei „Un secret mai profund. Ce dorește viața de la tine”: „Universul știe exact ceea ce ne dorim; el aude fiecare gând și fiecare dorință a noastră. Pe de altă parte el vede și de unde vin aceste dorințe și, mai cu seamă, dacă împlinirea lor ne va fi sau nu de folos. Universul cunoaște scopul nostru în viață și ne poate spune dacă, prin felul în care am ales să trăim, ne îndreptăm sau nu către îndeplinirea lui. Universul este inteligent, plin de iubire și generos; el ne dă exact ceea ce îi cerem, dar nu întotdeauna ceea ce credem noi că ne trebuie. Universul dorește să știe dacă avem curajul să participăm activ la construirea propriului destin. Numai atunci își va mobiliza toate forțele pentru a ne ajuta să ne atingem potențialul.”

În situațiile de criză, mai mult decât oricând, este necesar să ne asumăm responsabilitatea pentru ceea ce trăim, pentru gândurile, emoțiile și acțiunile noastre. Viața întotdeauna ne oglindește pentru a ne da posibilitatea să ne cunoaștem pe noi înșine. Atunci când ne sunt oglindite greșelile și limitările avem șansa să învățăm din aceasta și să dobândim un plus de maturitate și de libertate interioară. Acolo unde ne simțim mai constrânși de situația de criză, acolo ni se semnalează că avem ceva de învățat. Acolo avem șansa să facem un salt.

Crizele existențiale, de orice natură, pot fi depășite cu succes dacă învățăm din ele și facem alegerile potrivite. Ele sunt în realitate învățători și nu obstacole. Dar depinde de noi cum le privim.

Lasă-ți sufletul să se exprime liber!
Adina Petronela Gheorghe

Articole recomandate


Raspunde

avatar
  Subscribe  
Notificare de